Urlet de tacere in noapte..

O lampa violeta , pe masa cu foi mototolite

Creioane rupte si doua flori rosii ofilite…

In colt o vioara atarnata , fara strune

Incercand falduri de ceara sa sugrume.

Prin sticla geamului murdar

Transformat in cimitir de muste

Pe-o banca uda , sub tristul felinar

Imi suspina dorinta , prinsa-n catuse..

Un oftat fara sa vreau imi scapa

Se pierde in linistea asurzitoare;

Nostalgia – un mormant imi sapa

Si realizez ca-i rece al meu soare..

Tipete si zambete se zbat disperate

In mintea mea ce-i in repaos,

Sperante ce demult sunt moarte

Pier in ura , totu-i haos..

Merg singura,printre cadavre uitate

De ceilalti candva , in trecut .

Cadavre fara morminte sapate,

Dar nu au nimic de pierdut.

Merg calma far-o directie anume

Si gasesc un vis spulberat…

Tot ce aveam e raspandit in lume:

Totul si un gand curat.

Nu-i nimeni in jur - doar eu...

Sun trista si fara macar o speranta

Dezorienata si singura mereu

Doar Moartea ma asteapta in fata..

Imi sopteste “Te eliberez”!

Si povara pacatului dispare.

Privesc in jur si realizez –

Sunt aidoma celorlalte cadavre…