niste versuri...

Acoperit de-un nor absurd 
Merg, alerg tot mai pierdut 
Incerc sa trec de propriu-mi scut 
Ca verdele sa-mi intre-n trup 
Sa-mi anihileze sangele 
sparga tamplele 
infecteze visele 
rupa nervurile 
spele gandurile 
Pentru ca in final 
Sa fiu uitat de-o lume'ntreaga 
Si pe mormant sa-mi creasca iarba./Ce n-inteles un fir de iarba