-Iubeşti?
-Iubesc…
-Acum?
-Întotdeauna, iubesc viaţa, cerul, norii, îngheţata cu vişine...
-Tîmpenii… TU iubeşti?
-Iubesc, cărtile bune, îngheţata cu vişine... ăăă cerul..
-Aberant, monoton de aberat… TU IUBEŞTI?
-Iubesc, nu aberaţii cotidiene la care au accesul toţi, nu mă limitez la materialism şi promit să nu o depăşesc… şi ştii de ce ?! Pentru că societatea în care trăim e infectă, orice agramat la trei zile de “ei” îşi finisează opera cu un “te iubesc” şi sunt fericiţi, întemeiază familii… şi iubesc… un fel de iubire şchioapă, oarbă, retardată chiar…
-La 16 discutăm conceptul de iubire?
-Nu trebuie să fii in vîrstă ca să fii deştept la fel cum condiţia obligatorie pentru un idiot nu e să fie tînar… Iubeşti cînd descoperi că poţi iubi, cînd pentru prima oară în viaţa ta.. banală şi … banală… pui fericirea altcuiva înaintea…
-Raţiunii?!
-Fericirii tale…
-Iubirea e pentru idealişti, irealişti şi mai era ceva cu –işti..
-Pesimişti?!
-Nu
-Păi da tu nu iubeşti, ba da… iubeşti.. norii, îngheţata cu vişine… tîmpenie